Autismul este considerat o tulburare de dezvoltare care afectează comunicarea, interacțiunea socială și comportamentul. Diagnosticată cu precădere în primii ani de viață, tulburarea de spectru autist nu prezintă diferențieri la nivel fizic față de alte persoane, ci se manifestă printr-un mod diferit în care copiii se comportă și dobândesc cunoștințe în raport cu majoritatea celor de vârstă apropiată. Este o afecțiune care se menține pe tot parcursul vieții și, conform statisticilor, apare cu o frecvență de până la patru ori mai mare la băieți decât la fete. Trebuie, însă, menționat faptul că tratamentele inițiate din timp și metodele terapeutice din ce în ce mai evoluate au capacitatea de a îmbunătăți simptomele și capacitatea de funcționare a unei persoane, rezultatele fiind diferite în fiecare caz în parte.
Simptomele uzuale ale autismului includ acțiuni repetitive, comunicare limitată cu alte persoane și interese din arii foarte restrânse. Termenul de “spectru” din denumirea afecțiunii indică faptul că poate exista o mare variație în severitatea simptomelor existente la un individ.
Autismul nu este considerată o boală, ci o tulburare de neurodezvoltare, astfel încât diagnosticarea se realizează de către medicul psihiatru cu specializarea în pediatrie, de obicei în primele 24 – 36 luni de viață. Autismul nu poate fi stabilit prin analize ADN, analize de sânge sau investigații clinice. Din acest motiv, părinții sunt primele persoane care pot identifica anumite semnale care să ducă la programarea pentru un consult de specialitate.
