Ana, este timpul de culcare! – îi spune fetiței mama sa. Ana însă nu voia deloc să lase jucăriile preferate și să meargă să se culce.
În sfârșit, mama o convinge pe Ana să se bage în pat, îi închide lumina, o învelește și îi citește povestea ei preferată cu Zâna cea Bună. După ce mama termină de citit, Anei i se face sete, apoi are nevoie la toaletă. După ce a epuizat toate motivele pentru care ar putea rămâne trează, Ana se gândește să o păcălească pe mama sa că a adormit.
După ce mama iese din camera Anei, acesta deschide ochii, se asigură că nu e nimeni în preajmă, aprinde lampa din cameră și începe să se joace.
A doua zi dimineață, mama intră în camera Anei să o trezească. Era timpul să se pregătească de grădiniță. Surpriza…Ana era deja trează. În realitate, ea nu dormise mai deloc.
Ana ajunse la grădiniță, însă era foarte obosită. Nici trupa sa preferată de teatru nu o mai putea încânta. Părea tristă și abătută. Astfel, educatoarea o întreabă:
A venit seara, iar Ana decide să își păcălescă mama din nou.
Ajunsă din nou la grădiniță, lipsită de putere, educatoarea anunță copiii:
Fără nici un strop de energie, Ana începe să lucreze ce îi dăduse educatoarea. Văzând că nu poate termina și gândindu-se că nu va obține bulina fermecată, o roagă pe Zâna cea Bună sa o ajute. Însă nici măcar Zâna cea Bună nu o mai poate ajuta, căci nu poate lucra în locul ei. Ana avea nevoie de somn. În acea zi Ana a plecat foarte tristă de la grădiniță căci nu primise bulina fermecată.
Seara, simțindu- se tot mai rău, Ana decide să îi povestească mamei isprava sa. Auzind tot ce Ana făcuse, mama nu s-a supărat, ci i-a explicat Anei importanța somnului. Fără somn, oamenii nu pot face și nu pot obține ceea ce își doresc. De atunci Ana a înțeles cât de important este să doarmă și are grijă ca în fiecare seară să se culce la ora potrivită.
Andra Tabără, Psihoterapeut, Analist comportamental